Wednesday, November 16, 2016

La graniţa dintre toamnă şi iarnă în Parcul National Domogled - Valea Cernei

TRASEU MONTAN ÎN MUNŢII MEHEDINŢI - MASIVUL DOMOGLED

BĂILE HERCULANE

   În Băile Herculane am ajuns cu total alt scop decât cel de a vizita orașul, dar am fost bucuroasă să profit din plin de ocazia de a mă afla în acest colț de țară, și cred că a meritat din plin mica mea incursiune în superba Vale a Cernei.
   Vă invit și pe voi să intrați în valea îngustă ce desparte Munții Cernei de Munții Mehedinți, aflată în administrația Parcului National Domogled - Valea Cernei. Încă de pe acum pot să spun cu siguranță că abia aștept următoarea ocazie de a ma afla prin zonă, pentru că am descoperit foarte multe trasee montane pe care îmi doresc să le parcurg in viitor.
   Până atunci însă, vă voi povesti puțin despre stațiunea Băile Herculane şi traseul montan până la Crucea Albă, de unde se poate admira frumoasa vale a Cernei de sus, cu un minim de efort. Am profitat de ocazie și am avut și o scurtă întâlnire cu Decebal, impresionanta sculptură în piatră de pe malul Dunării, am admirat Mănăstirea Mraconia și ne-am plimbat prin parcul Ion Dragalina din Orșova.
   Despre toate ingredientele unei excursii frumoase puteți citi în continuare în acest articol!

   Până la Băile Herculane, am venit pe ruta București - Piteşti - Craiova - Drobeta Tr. Severin - Orșova - Băile Herculane (411 km, aproximativ 6 ore urmând drumurile nationale E61, E574, E79, E70, 67D).
   Bună dimineața Herculane! Nu mă așteptam să fii așa frumos!

   Fiind la prima întâlnire cu aceste stânci mărețe ce străjuiesc orașul, am rămas mai mult decât plăcut surprinsă de frumusețea acestor locuri. Cum de nu am mai fost până acum aici, mă întreb...?!
   Am decis rapid că e musai să vizitez cât de mult se poate într-o jumătate de zi, centrul orașului, împrejurimile și să fac un scurt traseu montan în zonă în dimineața următoare. Timpul fiind limitat, m-a cuprins deodată curiozitatea și i-am convins și pe prietenii mei să mă însoțească în explorarea zonei!
   Culorile de toamnă târzie fac ca peisajul, deja spectaculos, să fie și mai pitoresc și mai fotogenic, așa că, am concluzionat că am ajuns aici în anotimpul perfect!  
   Situat în sud-vestul României, în ținutul superb al Banatului Montan, pe pitoreasca Vale a Cernei din Carpații Meridionali, orașul Băile Herculane și împrejurimile sale oferă atracții naturale deosebite.  Există în zonă foarte multe trasee montane marcate care abia așteaptă vizitatorii.
   Băile Herculane este stațiunea din România cu cea mai mare densitate de hoteluri, pensiuni, vile si restaurante pe kilometru pătrat. Nu toate hotelurile sunt funcționale dar sigur vei găsi ceva pe gustul tău! Este totodată cea mai veche stațiune din țară și una dintre cele mai vizitate stațiuni din lume, fiind atestată documentar încă de acum 1860 de ani.
   Am pornit pe jos la o scurtă plimbare chiar din fața Parcului Central. Am descoperit încet părticele din centrul stațiunii, despre care am citit câteva rânduri chiar pe fațadele clădirilor declarate monumente istorice.
   Prima impresie este că stațiunea este un muzeu în aer liber. Mi-am bucurat ochii şi lentila aparatului foto cu superbele clădiri din piața centrală.
   Ansamblul architectural „Piața Hercules” poartă aura unei epoci trecute, fiind reprezentat de clădiri monumentale în stil baroc şi neoclasic, construite la începutul secolului al XIX-lea, în jurul statuii lui Hercules. Statuia a fost ridicată în anul 1847, în locul unei fântâni construite în 1826 din marmură roșie și alimentată cu apă din izvorul Munk. Ansamblul de arhitectură balneară „Piața Hercules” figurează în lista monumentelor istorice, consolidând astfel potențialul cultural al acestei stațiuni.
   Centru orașului este reprezentat de monumente de artă și arhitectură : Statuia lui Hercules din bronz, muzeul stațiunii, Băile Imperiale Romane, Băile Imperiale Austriece, cabinele în care au fost tratați Împăratul Franz Iosif si Împărăteasa Elisabeta sau Basorelieful lui Hercule.
   Lăsând la o parte centrul foarte spectaculos al stațiunii dar deopotrivă lăsat în mare parte în paragină, vă invit să descoperiți străduțele ascunse, care te îmbie să le parcurgi la pas și să le afli secretele. Imaginea unei stațiuni de vis se poate vedea din când în când, dar este întreruptă de realitatea zilelor noastre, în care multe dintre clădirile emblematice ale stațiunii sunt lăsate să se degradeze încet. Este foarte trist că nu se poate investi real pentru aducerea în actualitate a faimei care însoțește această stațiune.





Mai multe informații despre istoria acestor locuri puteți găsi aici : Băile Herculane

Traseu montan în Parcul National
DOMOGLED - VALEA CERNEI

Băile Herculane (160m) - Crucea Albă (538m)

Urcare : 1h
Coborâre : 40min
Diferența de nivel : 378m
Nivel de dificultate : ușor
Marcaj: cruce albastră (stare bună)

   Dimineață ne-am trezit cu greu pentru a lua micul dejun.
   Am avut noroc cu priveliștea care se deschidea în fața ochilor, prin fereastra de la hotel - Masivul Domogled, în toata splendoarea lui! Pentru că ceața se mai risipise, am zis că trebuie neapărat să urcăm și că ar trebui să se vadă frumos de sus. Așa că zis și făcut! Peste noapte a nins, iar rafalele de vânt nu s-au oprit deloc nici până acum. Cu toate astea am fost hotărâți că trebuie să încercam neapărat un traseu, oricât de scurt.

   Ne-am interesat însă cu o zi înainte de posibilitățile din zonă, și am ales să parcurgem un traseu relativ scurt, deoarece nu aveam cine știe ce echipament adecvat și nici vremea nu părea a se îmbunătăți prea curând. Am ales traseul cu plecare din șoseaua ce înconjoară stațiunea Băile Herculane - 67D, spre Crucea Albă, ce se vedea cu greu printre pinii negri de banat străjuiți de o mantie noua de zăpadă.
   Pinii (Pinus nigra)sunt o particularitate a zonei, fiind o specie protejată. Pinul negru este o specie exotică și o componentă a regiunilor forestiere mediteraneene. În România, apare natural în insule izolate din Banat și Oltenia, în munții Cernei, Valea Dunării, Munții Mehedinți - Domogled și Valea Runcului, unde formează arbore pur sau în amestec cu alte specii.

   Încet, încet am mâncat, ne-am echipat și am pornit cu mașina pe șoseaua ce înconjoară localitatea. Am parcat pe marginea drumului, cu toate că nu prea era loc amenajat. Aici am găsit primele indicatoare, din acest punct de plecare spre: Crucea Albă (marcaj cruce albastră - 45min), Vârful Domogled (banda galbenă - 3h), Izvorul Jelerău (cruce albastră -1,5h).
   Traseul nostru este cronometrat la 45 de minute, dar noi am reușit să îl parcurgem într-o oră.

   Poate din cauza timpului nefavorabil, poate din cauza pauzelor de fotografii...cert este că nu prea ne-am grăbit!
   La intrarea în traseu există și un anunț: pentru vizitarea parcului se achită un tarif de 5lei/persoană/lună. Unde?! Rămâne să aflăm la următoarea vizită probabil...

   Pornim așadar încet pe poteca ce șerpuiește agale prin pădure. Frunze ruginii acoperă pământul ud de la ploaia de azi-noapte. Dar avansăm destul de ușor pentru că înclinația pantei este destul de mică.

   Am citit undeva, într-un articol, că ar fi 43 de serpentine pe curbă de nivel până sus la cruce. Nu aș putea să confirm aceste date pentru că nu am avut răbdarea să le număr...Cert este ca avansarea se face destul de ușor și este timp destul pentru a ne bucura de pădure.
   Marcajele sunt prezente la distanța ideala pentru a le observa destul de ușor, așa că, daca vă uitați atent după ele prin copaci, nu vă veți pierde. Crucea albastră, pe care noi o urmăm până la punctul final al traseului de astăzi, merge în paralel o perioadă destul de lungă cu banda galbenă, și două marcaje noi, despre care nu știm nimic - triunghi albastru și triunghi roșu.

   După aproximativ 15 minute ajungem la Foișorul Albastru, un loc de popas foarte drăguț, lângă care se găsesc și plăcuțe de informare despre Parcul National Domogled – Valea Cernei.
   Parcul National Domogled-Valea Cernei a fost înființat in anul 1990, preocupările în ceea ce privește activitatea de ocrotire a naturii în acest spațiu fiind mult mai vechi. Alexandru Borza în 1932 este cel care a concretizat, pentru prima oara într-un cadru legislativ și informal favorabil conservării naturii, stabilirea primelor rezervații științifice de pe teritoriul României.
   Din punct de vedere geografic, Parcul se întinde peste bazinul Cerna, de la obârșie până la confluenta cu Râul Belareca, peste masivul Munților Godeanu şi al Munților Cernei pe versantul drept, si Munților Vâlcanului si Munților Mehedinți pe versantul stâng.
Mai multe informaţii despre parcul national puteţi găsi AICI !

   Revenind la traseul nostru, continuăm urcarea agale și câștigăm încet altitudine. Vă recomand să nu vă abateți de la poteca marcată, deoarece există prin pădure destule "scurtături" și potecuțe adiacente ce vă pot crea dificultăți, mai ales pe vreme nefavorabilă, fiind mai abrupte și existând posibilitatea de a aluneca prin noroi.

   Din loc în loc întâlnim și câte o băncuță amenajată pentru cei ce doresc să ia o pauză din când în când. Există aici toți factorii care pot ajuta un începător să urce prima dată pe munte: panta lină, poteca foarte clară și locuri de popas din belșug! Așa că, HAI!

   Continuam drumul și ne aflam chiar la granița dintre toamnă și iarna! Zăpada s-a așternut prin pădure acoperind ușor ultimele suflări ale naturii încă verzi.
   Panoramele încep sa se deschidă spre Valea Cernei. Undeva jos se vede și stațiunea Herculane.
   Înca puțin mai este de urcat de la punctul în care pădurea se rărește până la cruce.

   Chiar spre final încep să apară mici porțiuni stâncoase, dar care nu prezintă nici un pericol în a le traversa. Poate doar cele acoperite de gheaţă, în cazul în care urcați pe zăpadă și aveți încălțări nepotrivite! Vă recomand un minim de echipament, mai ales iarna.

   Vedem în sfârșit mai de aproape și pinii negri de Banat care se leagănă agale în bătaia vântului.

   Până acum am fost oarecum protejați de curent, dar pe măsură ce ne apropiem de punctul final al traseului, vântul începe sa fie din ce în ce mai prezent.
   În ultima parte ne aflăm chiar sub cruce și vom ști că am ajuns acolo când observam o porțiune mai spectaculoasă de stânci si grohotișuri. O vom parcurge în câteva serpentine scurte, numite Cărarea pisicii.
   De aici nu mai este decât un pas, și iată-ne ajunși la Crucea Alba (538m). Pentru cei obișnuiți cu muntele, aceasta nu pare o altitudine impresionantă, dar panoramele ce se deschid în fata noastră merita efortul de a ajunge până aici, chiar si pe o asemenea vreme.
   Legenda spune că un ofițer din regimentul generalului, eroul Ion Dragalina, ce venea călare de la Podeni spre Herculane, în misiune de recunoaștere, s-a prăbușit cu un podeț a cărui picioare de lemn au fost tăiate de dușmani. Crucea este un omagiu adus eroului căzut la datorie.


   Ne bucuram de câteva poze și luăm o mică pauză de admirat împrejurimile.
Vântul bate destul de tare și ne obligă repede să facem cale întoarsă. Mai multe detalii "tehnice" despre acest traseu nu vă pot da, dar în schimb vă pot spune că mi-a plăcut foarte mult, și cu mai mult ca sigur voi reveni, pentru a ajunge mai departe de atât și de a cunoaște mai bine acești munți.
   De această dată ne-am grăbit puțin la coborâre și am parcurs acelaşi traseu în doar 40 de minute.

CHIPUL LUI DECEBAL

   În încheiere vă propun o mică abatere de la drumul de întoarcere spre București. În apropierea localității Orșova, puteți face o mică excursie de 18km, pentru a vizita celebra statuie a lui Decebal.
   Chipul regelui dac Decebal este un basorelief înalt de 55 m, aflat pe malul stâncos al Dunării, între localitățile Eșelnița și Dubova. Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Dimensiunea totală este de 55m înălțime şi 25m lățime. Are cu 6m mai puțin decât Statuia Libertății și cu 8m mai mult decât Monumentul lui Hristos de la Rio de Janeiro.
   Ideea construirii acestui basorelief i-a aparținut omului de afaceri român Iosif Constantin Drăgan, un istoric amator, și a durat 10 ani (1994-2004). Pentru ca cei 12 sculptori-alpiniști să îl termine, realizarea lui l-a costat pe Drăgan, în final, peste un milion de dolari.
   În comparație cu sculpturile realizate pe Muntele Rushmore, a căror realizare a durat timp de 14 ani (1927-1941), la acel proiect lucrând peste 300 de sculptori-alpiniști, chipul regelui Decebal s-a desfășurat pe timp de zece ani și 12 persoane au lucrat la realizarea lui.
   Sub capul lui Decebal a fost săpată în stâncă o inscripție în latină: „DECEBAL REX - DRAGAN FECIT” ("Regele Decebal - făcută de Drăgan"). Prin modelarea acestui chip în munte, Iosif Constantin Drăgan a dorit să comemoreze, dar să și demonstreze contribuția românilor la formarea culturilor europene, pornind de la premisa că identitatea culturală a românilor poate fi definită în primul rând prin componența sa daco-tracă.
   Îl puteți admira de pe viaductul Mraconia sau mai aproape, de pe una din bărcuțele cu care se organizează excursii pe Dunăre.

MĂNĂSTIREA MRACONIA

   Tot în această zonă, chiar lângă podul de pe care se poate admira Chipul lui Decebal, se află şi Mănăstirea Mraconia. Am tot văzut fotografii cu aceasta mănăstire de pe malul Dunării de-a lungul timpului, și a fost încă un motiv pentru care am ajuns până aici. Trebuia să văd minunea cu ochii mei!
Se află pe malul stâng al Dunării, care formează în acel loc, cel mai frumos defileu de pe tot întinsul ei, defileu întins între Orșova și Moldova Nouă, în zona Cazanelor Dunării.
   Mânăstirea a fost ridicată pe locul unui fost punct de observație și dirijare a vaselor de pe Dunăre, căci datorită arhitecturii reliefului, prin îngustarea din loc în loc a defileului nu putea avea loc trecerea simultană a doua vase. Aceste îngustări și lărgiri maxime ale fluviului se numesc Cazanele Dunării, și, după părerea multora, locul este unul dintre cele mai frumoase din țară. În zonă se pot face și câteva trasee tematice spre Ciucaru Mare, Ciucaru Mic, Peștera Ponicova și un traseu eco-turistic pe Muntele Trescovat, cu locuri de unde se pot admira: Dunărea , Mala Cucuiova şi culminând cu Masivul Trescovat (755 m altitudine).
   Mânăstirea Mraconia a fost cunoscuta și ca mânăstirea din Valea Dunării sau de la Ogradena Veche, o comuna din apropiere. Cuvântul "mraconia" înseamnă "loc ascuns" sau "apa întunecată".
PARCUL ION DRAGALINA - ORŞOVA

   La întoarcere, am profitat de câteva raze de soare chiar în orășelul de pe marginea Dunării. Am mai făcut o mică plimbare în părculețul cochet de pe faleza din oraș. Este un parc mic dar frumos amenajat, de unde se pot face excursii cu barca spre Cazanele Dunării și Chipul lui Decebal. Nu am mai avut timp din păcate pentru o astfel de plimbare pe apă, dar ne-am delectat cu priveliștea cuprinzătoare a Dunării spre Porțile de Fier.
   Sper că am ajutat prin publicarea acestui articol cu o idee nouă de excursie pe care să o puneți în practică în viitor. Chiar dacă distanta din București până la Orșova poate părea destul de mare, drumul este foarte bun și puteți ajunge fără probleme și destul de repede.
   Până data viitoare, când sper ca ne vom întâlni din nou pe blog, excursii și trasee interesante vă doresc să aveți, și...cine știe...poate spre primăvară ne întâlnim chiar în Valea Cernei!
   Pentru a fi la curent cu noi postări pe acest blog nu uitați să vă abonați sau sa urmăriți pagina de Facebook Alpiniada !

noiembrie, 2016

Pe acest blog puteți citi informații și despre alte trasee,
clasificate pe masive și pe dificultatea traseului, astfel:
U - Traseu ușor
M - Traseu mediu
D - Traseu dificil

TRASEE ÎN MUNŢII BAIULUI

TRASEE ÎN BREAZA

TRASEE ÎN MUNŢII BUCEGI

TRASEE ÎN MUNŢII BUZĂULUI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂLIMANI

TRASEE ÎN MUNŢII CĂPĂŢÂNII

TRASEE ÎN MUNŢII CERNEI

TRASEE ÎN MUNŢII CIUCAŞ

TRASEU PE CLĂBUCETUL AZUGII

TRASEU PE CLĂBUCETUL TAURULUI

TRASEE ÎN MUNŢII COZIA

TRASEE ÎN MUNŢII FĂGĂRAŞ
TRASEE ÎN MUNŢII LATORIŢEI

TRASEE ÎN MUNŢII LEAOTA

TRASEE ÎN MUNŢII LOTRULUI

TRASEE ÎN MUNŢII MĂCIN

TRASEE ÎN MUNŢII MEHEDINŢI

M Rotbav - Cetatea Eroilor Heldenburg

TRASEE ÎN MUNŢII POSTĂVARU
U Poiana Braşov - Vanga Mică - Cabana Postăvaru

TRASEE ÎN MUNŢII PIATRA CRAIULUI

TRASEE ÎN MUNŢII RARĂU

Criteriile de clasificare ale traseelor turistice montane sunt:
timpul de mers, sezonalitatea, gradul de dificultate și nivelul de echipare al turiștilor.

TIMPUL DE MERS se înscrie în fișa tehnică și pe indicatoare și este exprimat în ore.
Timpul mediu estimat și care apare pe indicatoare este un criteriu orientativ, care depinde exclusiv de persoana care va parcurge traseul, cât și de pregătirea fizică.
Începeți cu trasee mai scurte și testați-vă rezistența în teren.

SEZONALITATEA este criteriul conform căruia traseele se împart în trasee de primăvară sau de toamnă, trasee de vară și trasee de iarnă.
Verificați prognoza meteo înainte de a pleca pe un anumit traseu, deoarece temperatura sau fenomenele meteo pe munte pot fi diferite decât la câmpie.

GRADUL DE DIFICULTATE este criteriul pe baza căruia traseele turistice montane se împart în:

TRASEE CU GRAD MIC DE DIFICULTATE: durata parcurgerii traseului este între 3-6 ore; diferența de nivel între 300-700 m; efort fizic moderat și care nu necesită o pregătire fizică specială.

TRASEE CU GRAD DE DIFICULTATE MEDIE: durata parcurgerii traseului este între 4-8 ore, diferența de nivel între 800-1000 m; efort fizic susținut  pe unele etape ale traseului; necesită o condiție fizică și orientare bune.

TRASEE CU GRAD MARE DE DIFICULTATE: durata traseului este între 5-9 ore, diferența de nivel parcursă este între 800-1500 m; necesită o bună condiție fizică și antrenament înainte de abordarea traseului.

NIVELUL DE ECHIPARE AL TURIŞTILOR este criteriul de bază căruia traseele montane sunt clasificate. Există trasee care nu necesită echipament montan special pentru parcurgerea lui, trasee care necesită echipament de drumeție, cum ar fi niște încălțări destinate drumețiilor montane pe poteci accidentate, grohotișuri, pante alunecoase cu grad de înclinare mediu și trasee care necesită echipament de drumeție special și complex, cum ar fi încălțări speciale pasajelor periculoase, cască, mănuși, coarde etc.


No comments:

Post a Comment

Ne-am întâlnit cu ursul pe traseu spre Refugiul Coştila

TRASEU CIRCUIT ÎN MUNŢII BUCEGI Căminul Alpin Buşteni - La Măsurătoarea Urşilor (1310m) - Cimitirul Simbolic (1425m) - Refugiul Coştila (169...